NOUTĂŢILE CODULUI MUNCII (3)

În numerele anterioare am început prezentarea principalelor modificări aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. În speranţa că am reuşit să atragem atenţia cititorului, finalizăm în acest număr prezentarea principalelor modificări aduse acestui act normativ.

18) Majorarea perioadei maxime pe care poate fi încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată:

Vechea reglementare stabilea că un contract individual de muncă pe durată determinată nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.

Noua reglementare a majorat această perioadă de la 24 de luni la 36 de luni.

19) Relaxarea condiţiilor în care un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară:

Vechea reglementare stabilea că un utilizator putea apela la agenţi de muncă temporară doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar (denumită misiune de muncă temporară), şi numai în următoarele cazuri:

• pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, pe durata suspendării;

• pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;

• pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.

Noua reglementare a renunţat la enumerarea expresă şi limitativă a cazurilor de mai sus, limitându-se la a stabili că un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, cu excepţia cazului în care prin aceasta se urmăreşte înlocuirea unui salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă.

Ca şi o concretizare a modificării de mai sus, noua reglementare a eliminat obligativitatea menţionării în contractul de punere la dispoziţie (prin care agentul de muncă temporară pune la dispoziţie utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară) a motivului pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar.

20) Majorarea termenului pentru care poate fi stabilită misiunea de muncă temporară:

Vechea reglementare prevedea, pe de o parte, că misiunea de muncă temporară nu se putea stabili pentru un termen mai mare de 12 luni şi, pe de altă parte, că durata misiunii de muncă temporară putea fi prelungită o singură dată pentru o perioadă care, adăugată la durata iniţială a misiunii, nu putea conduce la depăşirea unei perioade de 18 luni.

Noua reglementare, pe de o parte, a majorat termenul pentru care poate fi stabilită misiunea de muncă temporară de la 12 luni la 24 de luni şi, pe de altă parte, a majorat perioada maximă la care putea fi prelungită durata iniţială a misiunii de muncă temporară de la 18 luni la 36 de luni şi a eliminat limitarea numărului prelungirilor misiunii de muncă temporară.

21) Modificarea criteriului în funcţie de care sunt plătiţi salariaţii temporari:

Vechea reglementare stabilea că salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu putea fi inferior celui pe care îl primea salariatul utilizatorului care presta aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.

Noua reglementare a eliminat criteriul comparaţiei cu salariul pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, stabilind că salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileşte prin negociere directă cu agentul de muncă temporară şi nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

22) Înăsprirea sancţiunilor contravenţionale şi incriminarea anumitor fapte:

Noua reglementare a majorat cuantumul amenzii aplicabile pentru primirea de persoane la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă de la un cuantum cuprins între 3.000 lei şi 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, la un cuantum cuprins între 10.000 lei şi 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Totodată, noua reglementare stabileşte că este pasibilă de amendă contravenţională (de la 500 lei la 1.000 lei) şi persoana care prestează muncă fără încheierea unui contract individual de muncă.

În fine, noua reglementare stabileşte că primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă penală.